aparent o irealitate

ianuarie 31, 2007 la 4:48 pm | Publicat în Cand Cerul vrea sa ploua,ploua! | 3 comentarii

fereastra.jpg

 

Mi s-a intamplat de dimineata sa ma simt visata: consumata fara sa ma depun ofranda,asimilata fara sa devin mai dulce,inteleasa fara sa rostesc o vorba si fara sa ma inchipui in ochii nimanui.Mi s-a intamplat si strania impresie ca dimineata nu era de fapt dimineata si ca cerul noptii mai avea inca multe stele de aprins.noaptea fusese curmata de lumina,eu ma trezisem..sau nu?!m-am auzit rostita si strigata:”nu te trezi!asta-I deopotriva visul nostru si al tau.”am spus:”nu ma visati! va deformez realitatea.”….da.nu era visul meu in intregime visul acesta.m-am trezit de dimineata cu sentimentul de straina, stiindu-ma in viata altcuiva.a tuturor acelora care ma visasera.cu toti aceia cu care am impartit acelasi vis.De dimineata mi-am parasit viata,dibuind in vietile celorlalti motivul pentru care ma visasera.Am trait in vietile lor fiindca visul nu a fost numai al meu.Si nici viata nu este numai a mea.Acum le datorez o realitate,pe cea furata in vis, si un vis ….acela in care m-au visat.Si de unde si cum s-a intamplat astfel?De la dimineata.Si dimineata de la o fereastra.

Si totul de la o fereastra….

 

 

 

pentru intaia oara….

ianuarie 23, 2007 la 4:05 pm | Publicat în Ti s-a intamplat vreodata? | 2 comentarii

Viata mi se scalda in coincidente ca-ntr-o baie de aburi insirate una cu alta pe firul subtire si delicat cum e panza de paianjen.coincidente insirate de catre Coincidenta matroana a tuturor coincidentelor intr-un mozaic cu valente de panza de paianjen.
Si tot Coincidenta desprinde cate o coincidenta desirand panza de paianjen (Paianjen care nu e eu) eliberand-o pe fiecare coincidenta din constrangerea atelor intregului.
O coincidenta ,si alta,amalgamate in sirul fara capat si asemanare al clipelor din mainile Paianjenului care nu e eu.
Daca Paianjenul e cine imi predetermina aditia secundelor la minute,atunci imi las noaptea sa-mi astupe ochii si sa mi-i dezvete de lumina si de vaz.
Asa imi las gandurile sa-mi zboare aleatoriu si neconditionat..sa se ciocneasca,sa se adune,sa se lipeasca, sa se despice in atatea spectre de lumina pura cate ochii mei n-ar recunoaste si sa confectioneze aliajul cel mai nepotrivit din cate exista pe care nicio mana nu l-a atinge si nicio gura nu I s-ar asterne….

Iar daca nu este asa,tot libere imi las gandurile,dar ca sa se deprinda cu zburatul….

 

Azi nu…

ianuarie 23, 2007 la 7:34 am | Publicat în Ti s-a intamplat vreodata? | 2 comentarii

Nu e dimineata. E seara… desi nu stiu cand m-am trezit. Nu stiu cand a trecut azi… si totusi schimbarea e subita, si sublima in acelasi timp. M-am umplut de mine, de unde eram pierdut. De cate ori ai trecut prin asta?… Niciodata nu se invecheste (si niciodata e unul din cele mai puternice cuvinte, nu?) trecerea, transformarea. Ma simt cu totul altfel. Si, desi am mai trecut prin ea, nu am nici cea mai vaga idee cum ma voi simti de dimineata…
Ce inseamna sa treaca lumea pe langa tine… si sa o vezi si sa ti-o amintesti cu mai mult sens decat avea atunci. De ce amintirile au mai mult sens? Poate pentru ca ele apar de mai multe ori decat realitatea. Si uite-asa fiecare intamplare din viata noastra capata un sens, de cele mai multe ori dupa, poate chiar mult dupa. Cred ca nu trec prea multe zile fara sa mi se spuna „mai traieste si in afara, lasa lumea interioara”. Da. Am vazut atat de multe „promotii” despre cat de buna e lumea interioara incat m-am acomodat in ea, oare? Nu stiu raspunsul adevarat. Dar azi am trait in retrospectiva…

gewissen

Daca mai tii minte, ieri…

ianuarie 20, 2007 la 6:12 am | Publicat în Ti s-a intamplat vreodata? | Un comentariu

Candva ieri a fost azi, si astazi nu conta. Si azi n-a mai fost parca niciodata atat de departe ca ieri. Cine il mai poate recunoaste pe ieri? E pierdut sau nu… pierdut sau nu… pierdut sau nu…
Sa oscilezi in infinita armonie a universului e foarte usor. Dar tu iti cauti punctul tau, acel mic punct care te reprezinta. Ti s-a intamplat vreodata ca acel punct sa iti para infinit mai mare decat lumea? Sa vezi ca undeva, dincolo de tine, dincolo de toti, dincolo de pura existenta a materiei, se afla mult mai mult decat tu poti percepe? Si sa percepi acel ceva, sa-l faci parte din tine, sa-l traiesti impreuna cu universul. Un vis, sau realitate…
Si sa atingi suflete… sa oferi zambete, in interior… Uneori nimic nu e mai frumos decat sa te lasi purtat de ceea ce porti, de natural…. Armonie, intreg, haos perfect… Sa treci prin lume si lumea sa treaca prin tine… si sa fie real.
Si de ce n-ar fi nimic dincolo? Poate ca e… si acea lume invizibila nu e doar un produs al imaginatiei…
…sau e invers? E viata o piesa de teatru?

gewissen

Pe drumul dintre un soare si o posibila ploaie(adica dintre ieri si azi)

ianuarie 19, 2007 la 1:59 pm | Publicat în Cand Cerul vrea sa ploua,ploua! | 8 comentarii

 

 

 

desen pe asfalt

 

Deschis Messenger->vazut My Display image->amintit “Sa-mi spui diseara care-I povestea pozei”->gandit care-I povestea pozei->reconstituit povestea:

Alee in parc,parc in toamna,soare abundent,orbitor, in cer, eu dedesubtul cerului,degetele mele aratator si mijlociu de la mana dreapta articulate la snuruletul bej-kaki al dispozitivului de prins ipostaze fugare,lume..si iar lume si desene pe asfalt.

Cand eram cu mult mai mica adoram sa-I desenez asfaltului flori multicolore cu crete multicolore.imi imaginam ca asa ii restituiam ierbii de pe marginea asfaltului ceea ce coasa(pe vremea aceea) ii confiscase pe nedrept.

Si inaintand cu pasi lenti presarati pe asfaltul grizonat,am inconjurat cu ochii si cu talpile minunea facuta de niste degete de lapte(ca ale mele candva..)pe asfalt:o casa cu un copac de straja….contururi albe de creta.

Casa unidimensionala si bicolora(albul si griul asfaltului), tremurata in contururi, astfel ca parea inclinata deopotriva spre N,spre S,spre E si V.mi-am zarit acolo propria antipatie fata de verticalitate.

Iar casa, frumos acompaniata de un arbore la fel de bicolor si cu o coroana bogata cum numai copiii stiu a desena (sau sufletele de copii)

Desen neanimat in mintea oricui.

Desen animat in mintea cui a desenat.

O casa cu un copac nemaintalnite decat intr-un oras al copilului etern..pentru el iese soarele fara sa iasa soarele….

Ce n-as face cu o creta! 

Despre..”Cand Cerul vrea sa ploua,ploua!”(franturi de memorie involuntara)

ianuarie 19, 2007 la 1:01 pm | Publicat în inceput | 6 comentarii

Memoria involuntara..si ea o forma de memorie ce reactualizeaza continutul memorat fara sa vrei,cand nici nu te gandesti:cand bei apa dintr-un pahar albastru,cand zaresti un copil razand,cand tiuie trenul sau cand inhalezi aroma unei cafele..pentru fata cu umbrela rosie care imparte ploaia cu tine nu inseamna nimic toate astea.nici pentru colegul tau de banca din liceu,nici pentru vreunul din oamenii care calca impreuna cu tine acelasi asfalt in aceeasi exacta zecime de secunda.

Dar tu stii..nu sunt nimicuri pentru tine.toate aceste mici detalii sunt adevarurile tale. 

Despre..”Ti s-a intamplat vreodata?”

ianuarie 19, 2007 la 12:56 pm | Publicat în inceput | Lasă un comentariu

Aici este depozitul viu al amintirilor de la lucruri banale precum ”mm,imi amintesc cum rodeam creionul inaintea tezei de mate in liceu” pana la concluzii existentiale ca “a fost odata cand m-am simtit cel mai iubit dintre pamanteni….si stiu exact si cand!”

Memoria..o colectie de amintiri intr-un psihic ca un circuit circular continuu.unele evenimente se intorc acolo unde s-au nascut:in prezent.

Hello world!

ianuarie 18, 2007 la 7:31 pm | Publicat în inceput | Lasă un comentariu

Carnea timpului se descompune in multe straturi:

viitorul,trecutul,prezentul,

prezentul viitorului,

trecutul prezentului,

trecutul trecutului ….

si asa mai departe in infinit de multe straturi….

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.