fragmente-d

Iulie 20, 2008 la 11:24 am | Postat in Uncategorized | 2 comentarii

Incerc sa nu adorm … trec prin vise si stari… calatoresc dintr-o sosire catre o plecare si iarasi… ce pot sa fac…? Canta instrumente. E intuneric. Luna mare, si luminoasa, sticleste alb… un alb rece…. dar in acelasi timp cald.
Dintre toti satelitii ai tuturor planetelor pe care le stim (sau nu le stim), tocmai Luna reflecta. Si se vede asa. Curioasa treaba, pe de-o parte. Pe de alta, putea sa fie altceva, dar tot interesant. Un sens al expresiei „era inevitabil”: lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie pentru ca (si implicate de) altfel nu puteau fi. Nu pot fi. Ne concepem liniar. Sa presupunem ca ai putea calatorii in timp… ei bine, calatoria ceaa ar fi doar in exterior. In interior, de fapt, nu poti calatori inapoi de fapt si de drept. Ce-o sa faci, sa-ti stergi memoria?

N-ai sa ajungi prea departe.

Ma plimb prin padure… o padure mare si inalta cu sequoia, cu studenti si… vad un chip. Ma aflu intr-o camera. E angelic. De fapt, nu, doar culoarea tenului ei e. Si incerc sa nu ma holbez. Dar seara, dupa, ma gandesc la acel chip. Mi-a ramas intiparit rece in minte, si-mi doresc ca atunci, mai devreme, sa fi spus ceva. Sa fi spus „n-am sa te uit”… dar n-as fi stiut. Si nu vreau sa promit ceva asa de mare… Desi gandindu-ma atat probabil as fi uitat. Dar pe de alta parte uit si cea ce se intampla frecvent catedata.
Si am sa uit mult din aceasta zi. De e? Ca nu dorm. Stau si scriu, in loc.

Si apoi te voi antrena pe tine sa citesti. Sa interpretezi. Unde sunt eu, care e eu? Ce fac? Ce-ar trebui sa fac. Ma pierd in ganduri…. e frumos… gandurile sunt mereu aproape, si totusi par atat de departe dimineata.

Si visez ca (,) cad. Din nou…

dar n-am sa cad. Doar am sa adorm. Un pic. Doar pana maine… cel putin am sa adorm cu un chip frumos, ganduri frumoase, speranta si sclipiri. Iubesc naluci…

Anexa:
beautiful people

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. „In interior, de fapt, nu poti calatori inapoi de fapt si de drept. Ce-o sa faci, sa-ti stergi memoria?”
    ar insemna sa traiesti inversat🙂😕 pentru un moment m-am gandit la cei cu alzheimer incapabili de noi amintiri dar care traiesc totusi din amintiri, din cele mai vechi dintre ele..ce paradox..sa supravietuiesti prin ceea ce nu vei mai avea niciodata si sa nu depinda deloc de tine si sa nu-ti ramana altceva decat ce ti-a ramas .. un fel de calatorie inapoi..

  2. da… da… o exceptie la care chiar nu m-am gandit…🙂

    ce ciudat, a trebuit sa citesc de doua ori cu atentie mare ca sa-mi aduc aminte ca am scris eu asta. dar nu prea mai stiu la ce ma refeream… ma straduiesc sa-mi aduc aminte😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: