senzatii
mai 28, 2007 la 11:02 am | Publicat în Cand Cerul vrea sa ploua,ploua! | 2 comentariiO picatura de cafea mi te-a adus pe drumul dintre ochi si inima….picatura miraculoasa
Ştii. rămăsesem atunci străină de 0. Acum ştiu ce-i 0-ul.. vezi, am mai crescut între timp.0= un ceva mare şi rotund. şi nu! Nu este rudă cu nimicul.Şi nu! Nu este rudă cu golul!
şi nu! nu este rudă cu mine şi nici cu tine.
viitorul trecutului
mai 19, 2007 la 7:19 am | Publicat în variatiuni pe-aceeasi tema | 2 comentariiIncapatanarea cu care timpul avanseaza (inainte) este pur si simplu de neimaginat! De ce nu poate sa avanseze si-n alte directii?
Hmm. Amintirile lovesc intr-un singur punct, de reintalnire a trecutului cu viitorul. Ce te faci atunci cand nu-ti exista un prezent? Unde s-a piedut prezentul?
Trecutul merge spre viitor; el, macar, are un viitor. Prezentul sta pe loc?
Nu sta pe loc, nu? Zi ca nu sta pe loc!
Una din legile lui Murphy spunea ca durata unui minut depinde de care parte a usii de la baie te afli 🙂
Nu prea filosofic, dar, o, cat de adevarat!
Deci, sa mergi inainte e ceva pozitiv. Noi nu vrem sa stam pe loc. Cu cat inaintam mai repede cu atat mai bine. Atunci timpul e de partea noastra, nu?
Sa inveti sa-ti lasi prezentul in urma nu e ceva de dorit. Sa aduci prezentul inaintea ta iarasi. De ce nu vrea prezentul sa stea cu tine? Esti oare atat de certat cu el, s-a saturat oare de tine, sau tu de el?
Am zis ca viata cea convulsiva si plina de provocari epuizante poate fi o scuza pentru a fi mai domol cu dorintele, visele si ambitiile sinelui, dar am gresit. Nu mai cred asta, si de ce? Pentru ca viata, poate intamplator (?!) ofera zi de zi si clipa de clipa o coplesitoare realitate cu multe subrealitati, care mai de care cerand ceva si fiecare meritand cel putin o particica de suflet. Si cat suflet sa ai?
Pai, nelimitat. Dar nelimitat in timp, nu si in spatiu…
Uite, din nou, cum timpul e de partea ta. Frumos, nu?
Adu timpul in spatiu si vei avea totul!
Dar parca nu ai timp niciodata, nici macar pentru ceva care ti-ar salva timpul ca aceasta…
Atunci cand ai pierdut pentru ca aveai doar 1000 de soldatei de plastic iti doresti sa fi avut 1001. Si nu mai poti da timpul inapoi sa-ti mai pui un soldatel pentru ca timpul merge doar inainte. Ai vrea ca prezentul sa fie in trecut, dar sta in viitor. De ce nu vrea prezentul sa fie prezent?
Calatorind prin timp iti doresti sa intorci timpii intre ei, sa fie alta ordine. Ah, daca te-ai naste la 100 de ani sa scazi spre o zi, oare cum ti-ar fi viata?
Prezentul ar mai fi prezent? Trecutul viitor si invers? De ce invers? Nu e invers! Nimic invers nu e invers… atunci cum ai putea sa ai -3 mere?
Poate acest text denota ca nu-mi convine prezentul si poate asa e, dar azi prezentul meu nu e-n prezent, oricum, e intr-alta parte a timpului… si povesteste despre timp.
deruta- 2
mai 10, 2007 la 7:36 pm | Publicat în Cand Cerul vrea sa ploua,ploua! | Lasă un comentariu. . . .
şi atunci începeau a purcede care încotro, haotic şi totuşi paradoxal de organizat ca într-un lagăr al incertitudinilor. şi nu se mai terminau de văzut.Doar din avion li se zăreau dorinţele şi spaimele şi fericirile toate. doar din avion li se vedea exact centrul inimii. Doar de la distanţa aceea impersonală în care este cu putinţă chiar şi metamorfoza spaţiului în timp, doar de la un an depărtare li se simţeau trupurile… trupurile fără creştet.… şi ele nu văzuseră. Si într-o muţenie surdă curgeau în şuvoaie la vale trupurile spre centrul universului.acolo unde se disloca întunericul din noapte şi alunecau zilele consecutiv în valuri de lumină încât n-ar fi fost vad care să le adăpostească toate neliniştile atâtor zile. Se dispersau pe stradă în cercuri împrăştiind mâini pe care n-avea cine să le prindă….fără capete nu erau ochi. Lumina promisă le imprima o gonire latentă si continuă înăuntrul unui contur de sageată. …săgeata indica pururea un punct luminos- iluziile, fericirile văzute din avion-. când ajungea la o secundă depărtare de lumină se întorcea de unde pornise şi astfel se înstrăinau în calvacada ciclului monoton repetitiv…. se îndepărtau nevoit de lumina de la capătul incertitudinilor dintr-o ingenuă inconştienţă.mulţimea nu o recunoştea sau nu avea timp pentru ea. în fuga asta nimeni nu i-ar fi cedat secunda necesară luminii…
fără timp şi fără ochi nimeni nu o va fi ştiut.
deruta-1
mai 1, 2007 la 1:24 pm | Publicat în Cand Cerul vrea sa ploua,ploua! | Lasă un comentariumi-a amintit de ceva care poate fi spus asa:
Alergau trupurile pe stradă, toate în aceeaşi directie.Văzute din avion, alcătuiau o săgeată târâtoare. Atâta grabă şi atâta nesaţ pentru a merge unde se împărţea lumina, locul unde aveau să li se oglindească interioarele… încât se roteau în inerţie ca ameţite de vreo băutură tare care le luase minţile.Dar ce să ştie ele, trupurile, bietele.. În nestatornicia lor şi-n viteza de a bătători pământul cu tălpile nude niciun trup nu stătuse locului să termine de observat un alt trup… n-ar fi avut când. trebuia să ajungă! timpul le intra în piele precum o căldură grea în arşiţa verii… trebuia să ajungă!
şi mai respirau o data.
to be continued..
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.