Proiecte din trecut (Ana Blandiana)

“ citesc ce am scris pana aici si ma cuprinde o mare oboseala.ma intreb daca este intr-adevar reconstituirea unei intamplari(….)sau fiind numai o povestire a unei povestiri,ea nu este decat o refractie cat mai indepartata de infatisarea reala a faptelor trecute prin prisme succesive si devenite aproape irecognoscibile.daca din adevarul ecelei vieti constiinta nostalgica a celui ce-mi povestise a facut o prima selectie deformatoare,pe care priceperea lui de a-si turna gandurile in cuvinte a mai stramtat-o putin;din care capacitatea mea de intelegere aburita de halucinatiile,devenite amintiri,ale copilariei a mai denaturat ceva.(….)Daca toate aceste firesti fenomene ale sugestiei si intuirii,ale reflectarii si difuzarii s-au produs,ce a mai ramas din conturul initial al faptelor,din lumea aceea dizolvata in trecut? Tot ce povesteam eu nu erau decat niste proiecte pentru reconstituirea unei realitati definitiv misterioase ca orice lucru ingropat definitiv in timp. 

Daca realitatea este o entitate care se refracta mereu si mereu de-a lungul timpului,indepartandu-se tot mai mult de existenta sa originara,atunci memoria este o colectie de amintiri.amintiri care sunt multiple imagini(instante) ale unei unice realitati ,dar cu noi caracteristici dobandite prin contactul subiectiv al trecutului cu prezentul. Poate ca unicul lucru cu adevarat autentic din toata aceasta strafulgerare a memoriilor s-a lasat reflectat atunci,la prima scriere,sau chiar mai inainte,in febra aceea mobilizatoare a coagularii materialului de la inceputul creatiei care preceda scrierea propriu-zisa. Restul..poate ca nu sunt decat refractari bizare si neintregite,neincapatoare pentru realitatea care a fost dar pe care acum nu o mai percepe cu totul vreun simt. 

Inflorituri pestrite..concatenari inconstiente..

aleahim

6 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. melancolic…
    Si totusi uneori doar amintirile te salveaza… iar viata pretinsa a fi un prezent continuu e de fapt o trecere de colo colo si timpul nu e liniar. „Contact cu trecutul”: parca-mi si imaginez un om de stiinta cum ar incerca sa explice chestia asta intr-un mod dureros de rece.

    „Concatenari inconstiente”: ca totul, ce „haotica” e mintea umana… dar chiar si-asa, de ce am vrea sa disecam neuronii? Poate descoperim un … nou adevar? Hm.

  2. Trecutul e noi si suntem in trecut. Noi suntem clipele care ne fac sa zambim, cand inchidem ochii si ne imbogatim cu aroma timpului petrecut. Noi suntem si aceste trupuri, atractive, poate *pacatoase*, dar cata puritate are spiritul..cum sa nu le ierti. Pasim prin viata,dam examene, trecem examene, cumparam o casa, daca avem un cont in banca, plantam un pom, nastem un copil, perpetuind viata, mintim, suntem mintiti, ne amagim – ca ce frumos e sa ti imaginezi… ne agatam de placeri, de micile bucurii in drumul nostru spre infinit, nu stim ce este acolo si nici macar daca este ceva

  3. Cum scria marele Nichita : ”O amintire, oricat de puternica ar fi ea, nu poate inclocui un prezent, oricat de timid ar fi el”.
    Asa ca zambeste, ai primit un dar, ai uitat?
    Sunt alaturi de tine si Marele Spirit ne protejeaza pe amandoi.
    Mir

  4. da! gata, ne-am conectat si asa ramanem, Mir…. incantata de cunostinta🙂

  5. amintirile de ieri se transforma in vis, iar astazi visez la ziua de maine…:)

  6. deci astazi e visul lui ieri si lui maine🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: