Locul unde timpul nu are orientare…

introducere in crapaturo-logie – 1

Tocmai ce-am pus deoparte „Solilocvii” de Eliade, si ma-ntrebam de ce-mi doresc sa scriu si unde. Unde altundeva? Pe adp. Am trecut apoi la urmatoarea intrebare: despre ce. Ei bine, subiect de obicei dificil. Despre ce poti scrie cand vrei sa scrii? Cel mai probabil lasi mana libera, si daca te „poseda” vreo idee, o eliberezi.

inconjurat de fisuri. e intuneric. scriu cu litere mici. de ce? poate-o sa-ti para stupid, dar pentru ca tastatura nu ma lasa sa scriu cu c, d, si e mari. si-atunci nu mai vreau nici cu restul.
deci, unde eram?
a, da. era intuneric. de fapt, ca-ntr-o furtuna de nisip, se intrezareste ceva, franturi de lumina, de idei, multe multe multe multe. crapaturi.
ma aflu la lectia de crapaturologie si am fost scos la tabla:
– arata-mi cateva crapaturi, mi-a spus profesoara.
– desigur, am spus incercand sa-mi fac curaj. pe care-o s-o indic, in spatele careia se ascunde ce? n-aveam de unde sti. si-atunci am inceput sa spun povesti. indrugari ce asteptau sa iasa inca din prima zi.

a trebuit sa ma opresc din citit „Solilocvii” deoarece ajunsesem sa citesc doua pagini consecutive fara a mai sti nici macar un cuvant de pe niciuna din ele, daramite idei. atunci era clar, ma framanta prea multe.

imi doresc sa compun o lista cu ce-am gresit. s-o scriu, in sfarsit. s-o scot afara din mine. planuri. inceputuri. da, si sa incep un nou site. imi doresc s-am ordine-n idei ca sa pot spune o poveste de mai mult de trei randuri.

am cucerit idei si taramuri. sa cresti inseamna sa poti accepta ca lumea din jurul tau poate continua si fara tine.
sa nu renunti a fi tu insuti inseamna a cauta un loc in care sa te simti acasa in aceasta lume. unul care sa ti se potriveasca, si nu unul care sa se potriveasca dupa tine. desi, poate, intr-un anume sens, se va intampla reciproc. ca atunci cand te asezi in pat si-n jurul tau se lasa salteaua odata cu tine, si nu doar sub tine. ai o mica „raza de actiune”. influenta ta microscopica in acest macro-univers.
sa cresti inseamna ca daca esti pus in picioare pe un teren, oricat de inclinat, tu reusesti din ce in ce mai bine sa-ti mentii echilibrul, indreptandu-te, pastrandu-ti relativ aceeasi forma. relativ la ce?…

compromisurile pe care le facem au efecte mult mai indelungate si mai greu de recuperat decat am crede. la inceput iti spui: ce mare lucru, e aproape bine.
ah, acel aproape. de cate ori se intampla.
incepe cu pasi mici. da. toate compromisurile incep cu pasi mici. totul e sa nu ajungi sa sari, tzop tzop, sa uiti ca inca nu stii in ce directie e de fapt acel „inainte” de care-ti spun partea dreapta si partea stanga.
„Maybe I’m lucky to be going so slowly, because I may be going in the wrong direction.”
– Ashleigh Ellwood Brilliant

am sa citesc. am sa resimt mult sa ma retraiesc intr-o carte. cand ai sa ma renasti, lumea mea interioara? cand? sa traiesc prin tine pentru ca apoi sa am curajul sa ies din nou la lumina…

ce-i cu sufletul tau? pare bosumflat. ca un porumbel caruia nu i-ai zambit. de ce? un zambet e atat de putin din interior si-atat de mult din afara… si, totusi, uneori se simte de parc-ar fi invers.

am hotarat sa ma eliberez si sa zbor. totusi esti acolo. si ce? ma regasesc. in zbor. si ma intorc. sa aterizezi nu poti uita. ca pasare. odata ce-ai invatat. e ca mersul pe bicicleta.

si candva povestile vor incepe
elevul se intoarce in banca fara sa fi demonstrat nimic dar stiind in sinea lui ca a facut acel pas, critic. se simte pregatit. va continua.