Da. E ca mersul pe bicicleta?

Iunie 2, 2008 la 9:27 am | Postat in poveste ne-insemnata, Ti s-a intamplat vreodata? | 2 comentarii

A venit vara. O vara mai putin romaneasca pentru mine; si poate pentru multi multi altii.

Sunt in camera cu 3 americani si vreau sa scriu. Nu stiu ce. N-am mai scris demult. Aproape nicaieri, aproape nimanui. Si cuvintele par departe

Mi, daca n-as fi citit mesajul tau de curand, poate as fi uitat de tot.
Ce ziceti, blog-uitul e ca mersul pe bicicleta?

In ultimul an am inceput sa inteleg de ce, pe masura ce crestem, pierdem impulsul de a scrie, de a ne exprima. Cel putin, in parte. Iar pentru cei mai individualisti, self-oriented, etc, si ne-emotionali (adica indeosebi masculi, dar nu doar), scrisul ajunge sa fie considerat chiar o risipa de timp. Mhm. Serios.

Si-apoi, cu tot mai multe si mai multe de facut, trecem la stadiul mecanic de indeplinit sarcini venite de undeva mai sus. Termeni ca „code monkey” descriu bine conceptul. Si incet incet … ajungem sa uitam sa mergem pe bicicleta. Dar nu ne mai trebuie. Acum avem masina.

Acum avem casti si calculatoare. Viata e mult mai animata acolo.

Sa bloguiesc? Refuz sa uit. Refuz sa plec, sa ma opresc.

Poate sa fie si altceva. Poate am constientizat ca viata nu mai e o drama. Ca tragediile mele sunt prea mici ca sa fie, de fapt, tragedii. Ca dragostea si amintirile din copilarie sunt mult mai accesibile si mai putin intrerupte. Decat…

… decat …

Prezentul. Prezentul e plin de trecut. Pana acum ma intrebam daca poti pierde sau indeparta trecutul atunci cand nu mai vrei sa-l cari dupa tine. Nup, nicio grija. E tot acolo😉
E una din singurantele vietii, una pe care cei nesiguri o agata bine bine.

E greu sa faci primul pas. Primul pas e cel mai greu.

Si-apoi urmeaza restul de pasi. Dar, viata nu e o linie. Viata nu e facuta doar din alb si negru, inainte si inapoi.
Si atunci la fiecare pas te afli intr-o noua intersectie.

Deci primul pas e fiecare pas.
Si-atunci fiecare pas e greu.
(Curs de logica complicata)

Si daca fiecare pas e greu…
(Procesul de gandire urmeaza cai misterioase)

… atunci toti pasii sunt destul de usori.
(optimismul in floare)

Si. Deci. E ca mersul pe bicicleta. Daca ai stiut candva sa apesi pe pedala si sa te deplasezi inainte…

… ei bine…?

As vrea sa filozofez despre tehnologie🙂
E o ramura relativ noua, de fapt.

Uite, pana si WordPressul s-a schimbat intre timp.

Daca creativitatea in scris inseamna sa poti avea paragrafe mai lungi decat un rand, incepe sa para o prima incercare a mersului pe bicicleta foarte foarte zdruncinata🙂

Fac ce fac si ajung tot la filosofie. Am facut o „pauza” de scris in timp ce incercam sa conversez cu dragi romani de peste hotare. In acceptia mai larga a termenului, filosofia ar putea fi, intr-adevar, orice conversatie intre doi oameni care trece dincolo de nivelul faptelor. Interpretarea sau metoda de interpretare…

As putea sa scriu ceva trist. Concluzii, argumente. As putea.
Am sa incerc una bucata chestie trista. Si vedem dup’aia…

Coincidentele. Sunt. Doar. Coincidente.
Si atat.
Sunt chestii care iti dau de gandit, si pe care le observi, rareori. Te fac sa simti. Te mai trezesc din monotonie. Sunt, poate, intr-un fel, un „ajutor” catre supravietuire. O iesire din plictiseala.

Coincidentele nu exista. Lucrurile se intampla pur si simplu. Nu au un scop, o cauza. Au, poate, un fel de cauza, „determinata” (cu ghilimele mari) de „legile” (si mai mari) universului si ale atomilor, dar cel mai adanc nivel – lucurile se intampla si atat. Fie prin mecanica cuantica, cu probabilitati de traiectorii si statistica, fie prin relativitate si mecanica clasica, etc, cu legi si teorii – o interpretare posibila, una din multe posibile si putine care s-au potrivit.

Instinctiv, recunoastem ca lucrurile se comporta previzibil, ca daca lovesti bila A in bila B se va duce spre buzunarul din coltul stang al mesei, ca daca te arunci de pe cladire o sa mori (desi nu de la varste foarte mici), sau ca daca mananci ceva stricat s-ar putea sa ti se faca rau la stomac.

Dar acestea nu sunt decat putine adaptari ale gandirii noastre. Imperfecte. Nu intotdeauna adevarate.

Si din instinctul de a asocia un sens/o semnificatie/un scop fiecarui obiect/eveniment, schematizam intreaga lume.

Coincidentele nu exista.

Iar mersul pe bicicleta… nu se uita, de obicei.

🙂

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. ieri am ascultat poeme de-ale lui cartarescu
    acum l-am reascultat pe unul dintre ele intr-un link de-aici
    ei, e sau nu e coincidenta? to be or not to be..🙂
    sau un simplu deja..ecoutee ?😀

    PS: am relatat un fapt real

  2. 🙂
    Ieri un coleg a inchiriat un film pe care eu l-am vazut sambata… So what?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: