ceilalti doi partea v

Februarie 23, 2008 la 5:29 am | Postat in ceilalti doi, separat dar impreuna | Lasă un comentariu

el: – Dragostea moare
ea: – Dragostea nu moare!
el: – Ba da…
el: – Eu si tu, suntem ceva acum. Pentru ca altceva s-a intamplat si acum eu si tu suntem.
ea: – Ma iubesti?
el: – Da. Stii ca da. Da! Sa nu te temi de asta.
ea: – Nu pot sa nu. Stii cum e…
el: – Dar nu pot sa nu ti-o spun…
ea: – In fiecare zi…
ceilalti doi v 3
(tacere indelungata)
el: – De ce vorbim doar despre iubire?
ea: – Ai dreptate. Hai altceva…
el: – Am evoluat… viata a evoluat din nimic. Asta e teoria fundamentala a evolutiei. Si toate speciile sunt inrudite.
ea: – Eu si tu suntem rude!
el: – Daaa… ciudat?
ea: – Nu chiar… Cand am fost la gradina zoologica am vazut ce diferit se poarta oamenii cu maimutele fata de celelalte animale. Si mi-am dat seama ca si eu.
el: – Si parca am vrea sa vorbim cu ele. Dupa o singura privire…
ea: – ADN-ul lor e 98% identic cu al nostru! Poti sa crezi?
(tacere indelungata)
ceilalti doi v 1
Romantic: Imagineaza-ti intelepciunea Universului – pentru EL, iubirea este doar un freamat, o prea mica piesa de puzzle.
el: – Crezi ca iubirea are sfarsit?
ea: – Da. De ce n-ar avea? Poate, totusi, sa reinceapa.
el: – Ca un vulcan latent?
ea: – De ce nu? Ca orice poate invia.
el: – Mai stii, ca-n film: „Te iubesc” – „Astazi nu”, „Te iubesc” – „Astazi da” (*1). Dar nu, ca un vulcan. Mai bine ca un Phoenix!
ea: – Astazi e vie. Daca s-a nascut, poate reinvia usor. Mai greu e atunci cand nu exista…
el: – Nu crezi ca ea exista dinainte ca cei doi sa se intalneasca?
ea: – Exista ceva, exista posibilitatea, poate mai mare decat intre alti doi. Dar, cum ar spune Einstein: Dzeu nu joaca zaruri. Si atunci posibilitatile nu spun decat ca ceva se poate… nu inseamna ca…
el: – Realitatea e nesigura. Asa a fost si asa va fi.
ea: – Iubirea e nesigura.
ceilalti doi v 5
el: – Iar noi avem nevoie de siguranta.
ea: – Oare? Nu crezi ca prea multa siguranta plictiseste?
el: – Prea mult orice plictiseste.
ea: – Si uite asa ajungem sa stim mai multe despre orice decat despre ceva…
el: – Si tot despre iubire sa vorbim…
ea: – Cu cat mai general cu atat mai cuprinzator.
el: – Cum e sa te gandesti la ceva, cineva, sa revii, sa tot revii… sa-ti spui, atunci cand te controlezi, ca nu ar trebui as te gandesti la asta si totusi sa te lasi dus de val…
ea: – Sa faci saltul. Cred ca asta inseamna sa te indragostesti.
el: – Asa de simplu?
ea: – Nu e simplu. Kierkegaard clasifica acest salt (spre credinta, in cazul sau) pe postul cel mai inalt, pentru ca orice salt inseamna ruperea de pragmatism si atingerea unui ideal, ceva nelumesc,… de care avem nevoie, noi, cei mai insetati idealisti, ca sa putem scapa de lumea ce nu spune nimic, monotona si plana
el: – Dar…
ea: – Poate de asta nu ti-l amintesti si nu-ti vine sa crezi. Un salt te surprinde. E ceva nefiresc. Si ori de cate ori revii la el, revii la … clipa indragostirii, sau a unei revelatii, sau iesirea din coma – toate sunt umbre, sunt pierdute intr-o nebuloasa de praf… Si acest salt presupune cel putin una din doua chestii: curaj si incredere. Prima data, mai mult curaj; apoi se tot amesteca, depinde cum iti sugerezi sa uiti…
el: – Si fara niciun salt viata e doar pe pamant. Totul e asa cum esti facut sa fie.
ea: – Nu. Esti facut sa sari. Esti facut sa iubesti. Totul foloseste la ceva, nimic nu e de prisos…
el: – De ce n-ar fi? Avem idei proaste, nu? Avem o urma de coada – unii chiar au… (*2) Avem apendice, care mai mult ne incurca pentru ca facem apendicita decat sa ajute la ceva…
… Nimic nu e ideal. Nimic nu e supralumesc. Tot ce avem e ceea ce exista. Restul inventam noi. Noi inventam… mult, tot… aproape.
ea: – Si dragostea?
el: – Cred ca exista. Adica… exista o dragoste protectoare, de exemplu. Exista un instinct firesc de a trai social. Si de a avea un partener. Da, forme de dragoste exista. Unele.
ea: – Si nu cea nesfarsita, care infrange mari si tari distanta, si rezista ani de zile, pana la moarte si chiar dupa?
el: – Uneori poate exista pana la moarte. Alteori nu. Dupa… cine poate sti? Daca vrei sa crezi asta, crede.
ea: – Tu nu crezi chiar nimic? (imbuftnata)
el: – Cred ca ma iubesti. Aici, acum, si imi doresc ca si maine, si multe multe zile dupa aceea.
ea: – Peste mari si tari?
el: – Da, desi poate ca atunci iubesti mai mult o varianta demodata a mea. Un eu vechi, dar unul care poate mai fi real. Oricum iubirea nu iti permite, in entuziasmul ei, sa vezi realul eu. Experienta face asta. De-construirea (de altfel, si metoda filosofica (*3)) aduce la „realul eu”. Un complet „eu real” nu exista in niciun moment de timp. El exista doar in timp-spatiu, pe care noi nu-l putem percepe.
ea: – Suntem limitati…
el: – Poate ca exact aceasta limitare face posibila eternitatea iubirii.
ea: – Sau poate invers.
el: – Cine poate sti?
ea: – Deci noi existam in patru dimensiuni, dar nu putem percepe decat trei?
el: – Nu putem decat sa presupunem totul… pe baza unui amalgam de simturi aproape iluzorii… Descartes avea dreptate.
ceilalti doi v 4
ea: – Legan dulce de otel, m-as legana eu… dar ma leagana el! (*4)

Si-atunci sa renuntam la abstractiuni si sa…
Sa? Concluzia ramane a fiecaruia.

ceilalti doi v 2

Anexa:
*1 – I think I love my wife
*2 – Human tails (warning: it’s scary…)
*3 – Deconstruction
*4 – muzica: Ada Milea – Leagan dulce de otel
*5 – altele:

  • muzica: Phoenix – Mugur de fluier
  • profu de antropologie
  • o ea, o „ar putea fi” (my might-be)
  • QED (Quantum electrodynamics), Richard Feynman

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: