Locul unde timpul nu are orientare…

“In seara asta capul ca o lampa

Isi arde restul fumegos de gaz-

Si cineva a pus mana pe clampa,

Si cineva m-atinge pe obraz. 

In seara asta lunga,cineva

Tuseste-n mine,

scuipa si-si da duhul; Si nici macar n-as vrea sa fug-n-as vrea

Stau in odaie ca-ntr-un tren in care

Astept in geam sa crape-un peisaj; Si-mi tin in mana sufletul de soare-

Ma doare linistea crescuta-n mine-

Ma doare intunericul crescut; Ca o mocirla-n care dorm pe vine

O umbra parca mi-a fugit din trup,

Si-n seara asta mi-I atat de bine; Ca parca-as vrea cu manele sa rup

(Benjamin Fondane)

Am fost acolo cand s-a inclinat tavanul.

am fost acolo cand cerul a amenintat cu prabusirea si am fagaduit ca nu ma voi urni din loc caci astazi sunt discordanta cu cerul care cade..

astazi adorm catarata de aerul de dincolo de vazduh.

Si cand am fagaduit m-a trezit din vis scandalul stangaci al vantului..

era 10 AM..m-am dezlipit din ce era sa fiu.

Am descoperit o poezie… o poezie cu amintiri de codru si de jubilatul cuvintelor. O plimbare prin parc si o intalnire cu necunoscutul, si o speranta, si caldura, si vis… si toate intr-un singur nume:
Diana, de Mihai Eminescu

Ce cauţi unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurător
Şi unde păsările-ntr-una
Se-ntrec cu glas ciripitor?
N-auzi cum frunzele-n poiană
Şoptesc cu zgomotul de guri
Ce se sărută, se hîrjoană
În umbra-adîncă de păduri?

În cea oglindă mişcătoare
Vrei să priveşti un straniu joc,
O apă vecinic călătoare
Sub ochiul tău rămas pe loc?
S-a desprimăvărat pădurea,
E-o nouă viaţă-n orice zvon,
Şi numai tu gîndeşti aiurea,
Ca tînărul Endymion.

De ce doreşti singurătate
Şi glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-şi bate,
S-adormi pe verdele covor?
Iar prin lumina cea rărită,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zînă liniştită
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mînuţe albe de omăt,
O fată dulce şi bălaie,
Un trup înalt şi mlădiet,
Un arc de aur pe-al ei umăr,
Ea trece mîndră la vînat
Şi peste frunze fără număr
Abia o urmă a lăsat.

gewissen