….colivie de smarald
martie 12, 2007 at 10:21 pm | In Cand Cerul vrea sa ploua,ploua! | 5 Comments
Becul meu albastru=
constanta mea interioara-existentiala in rivalitate cu veioza rosiatica portocalie-apus de soare..un alt fel de identitate....atunci si acum ..si de atunci si pana acum. si pana candva.. tot bec albastru agatand in tavan..lumina si sinele meu albastru..
Bec Albastru..
.. .. .. ..
Lumina albastra se insira peste 4 pereti. Lumina sloi facea flori de ingeri geamurilor. Lumina de gheata se imprastia tot mai rece de sus pana jos,liniar si cerebral fara sa dea pe-alaturi. O lumina care traia in linie dreapta si-si fixa iluziile in colturi de doi pereti. Se fixa pe mine cand cautam intrerupatorul sa aprind becul sau orele din ceas ca sa fac dimineata si sa se aprinda soarele.…lumina aceea decat albastru simtise cerul pe crestetul capului si albastru atingea molcom pamantul cu calcaiele. Molcom dar duios de albastru. Albastru si duios de rece ii straluceau ochii ce nu priveau ca sa intalneasca ci ca sa fie intalniti. Albastra se
tara lumina peste peretii unul cate unul si apoi peste toti deodata ca era lunga lumina … Si manjea totul de ma-ntrebam ce-I tot. ce-I totul in lumina albastra? Ce e?Si ma ingalbeneam pe dinauntru fara sa stiu de ce. Doar banuiam ca soarele dintr-o posibila dimineata mi-ar fi topit inainte sa se faca dimineata ,pupila de ceara din fata pupilei ca sa vad albastrul cu alti ochi.si era asa o lumina galbena in mine ca puteam privi in ochii albastrului fara sa-mi cada ochii de teama ca n-am sa-l pot vedea.
tara lumina peste peretii unul cate unul si apoi peste toti deodata ca era lunga lumina … Si manjea totul de ma-ntrebam ce-I tot. ce-I totul in lumina albastra? Ce e?Si ma ingalbeneam pe dinauntru fara sa stiu de ce. Doar banuiam ca soarele dintr-o posibila dimineata mi-ar fi topit inainte sa se faca dimineata ,pupila de ceara din fata pupilei ca sa vad albastrul cu alti ochi.si era asa o lumina galbena in mine ca puteam privi in ochii albastrului fara sa-mi cada ochii de teama ca n-am sa-l pot vedea.
Si galbena cum as fi, orice lumina as ingalbeni-o oricat de albastra ar fi. Si galbena cum sunt, as ingalbeni lumina in siraguri de mutenie chiar de m-as albastri apoi. Cat galben imi trebuie ca sa ma ingalbenesc din nou?
Si sunt tot mai galbena in pielea care-mi stie sufletul pe derost. Care mi-l recita cantat ca pe cel mai firesc dintre poeme ca si cum e senin cand iese soarele…de parca iarba e verde atunci cand primavara isi stoarce inima pe pamant.
Cat de galbena as fi?
5 Comentarii »
RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI
Lăsați un comentariu
-
comentarii recente:
gewissen1 » Bl… on Avem Timp(Octavian Paler) iulian on Cu timpul…(Jorges Luis… mi on ..un spatiu atemporal Minea Adrian on ..un spatiu atemporal mihaela on Ce bine ca esti (Nichita …
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
Parca galbenul era culoarea melancoliei…
Comentariu�Comentarii de gewissen — martie 16, 2007 #
..aici inseamna viata..lumina..galben-maroniu..culoarea melancoliei pentru mine..dar regilile nu sunt stricte..coloristica se deplaseaza pe axa emotionala in functie de..
de ce?..nici eu nu stiu in functie de ce bine..
acolo era culoarea melancoliei,da..
Comentariu�Comentarii de aleanam — martie 16, 2007 #
Comentariu�Comentarii de gewissen — martie 18, 2007 #
de Acolo..
Comentariu�Comentarii de aleanam — martie 18, 2007 #
da!
Comentariu�Comentarii de gewissen — martie 19, 2007 #